Veveritele japoneze (Sciurus Lis)

Veveriţa japoneză (Sciurus Lis)

Provine din Japonia şi insulele Honshu, Shikoku, Kyushu, dar în insulele Honshu şi Shikoku sunt pe cale de dipariţie, iar din insula Kyushu a dispărut deja din cauza defrişării necontrolate.

Aceste veveriţe au fost aduse în Europa ca animale de companie. Veveriţe de copac, ele au coada lungă, stufoasă, urechi mari cu smocuri şi gheare ascuţite. Blana lor se schimbă în funcţie de sezon. Vara, blana devine maronie. Deoarece aceste veveriţe nu hibernează în timpul iernii, blana lor se camuflează cu o culoare gri sau brun deschis, iar pe burtă sunt albe. Lungimea corpului este de 18-22 cm, iar coada de 15-20 cm. Ele sunt cel mai active dimineaţa devreme, în restul zilei ieşind mai rar din scorbura lor unde dorm. Ele îşi fac mai multe locuri cu scorbură, pe care le schimbă destul de des pentru a evita paraziţii, precum căpuşele şi puricii.

Această specie poate trăi în pereche sau chiar în grupuri. Perioda de împerechere este din ianuare până iulie, iar gestaţia ţine până la 38 – 45 de zile şi pot avea între 3-6 pui o dată sau de două ori pe an.

Veveriţele japoneze nu sunt recomandate ca animale de companie ţinute în casă, deoarece au nevoie de o cuşcă spaţioasă. Se recomandă voliere mari, de 2 m H × 2 m l × 1,5 m L (maxim o pereche); mărimea volierei creşte în funcţie de numărul de exemplare. Această specie poate popula parcuri deoarece sunt compatibile cu veveriţele noastre, ba chiar se pot împerechea cu ele, neexistând riscul ca, în timp, veveriţa japoneză să domine specia autohtonă. De asemenea, această specie nu este purtătoare de boli, în sensul că nu va transmite boli către specia autohtonă.

Hrana lor constă în nuci, seminţe şi muguri de copac.

În libertate, trăiesc până la 3 ani, iar în capti

vitate, între 7 şi 10 ani.